nu mai dorm de trei luni, nopţile sunt de-acum tot mai epuizante.
doar peste zi ce mă mai pot bucura şi eu:
cocoţat pe dulap fixez lumina prin cameră cît să
ni se întrezărească tuturor marginile
iar dacă insist cu aceste mişcări
e pentru că aici sus, pe dulap
încă se mai poate fuma.
înainte de somn fetele aleg dumbrava minunată
în vreme ce eu, cocoţat aici, lovesc pe ascuns cu călcîiul
o parte a soarelui care s-a prins ca o cămaşă-ntre uşi.
la zece seara dormitorul e perfect pregătit pentru somn.
la zece seara pot şi eu în sfîrşit să cobor şi înainte de a mă întinde aici,
în dreapta tlindei,
mai fixez o dată la boloboc marginile fiecăruia dintre noi.
şi-abia după unşpe sunt gata.
abia după unşpe
încep şi eu să mă mişc elegant înspre dragoste
şi pic-pic. pac-pac, poc–poc
transpiraţia elementară izbind cearceaful bine întins,
pic-pic, pic-pic, pic-pic, e frumos să auzi aşa ceva
căci transpiraţia din dragoste
sună mai liniştitor decît o ploaie de vară.
pic-pic, poc-poc, pac-pac: mă opresc şi trag cu urechea:
tlinda e-n somn şi dacă eu mă foiesc atît în jurul ei
o fac numai şi numai pentru foiala în sine
căci da, această foială e un adevărat dans nupţial
al unui superb licurici
chiar dacă în preajma unei femele de cangur
iar pantalonii de pijama ridicaţi pînă deasupra de genunchi
iar piciorul stîng peste plapumă
iar respiraţia ţinută bărbăteşte în frîu
sunt cu adevărat semne de dragoste.
numai că tlinda e-n continuare în somn iar
după miezul nopţii cu cît mă dau mai aproape de ea
cu atît trupul ei creşte şi
după miezul nopţii n-o depăşesc în înălţime pe degeţica
şi degeţica priveşte nedumerită în sus şi
doar dacă degeţica duce mîna streaşină la ochi
poate zări în depărtare umărul ieşit din pijama
şi înghiţind în gol face degeţica scurte salturi de escaladare
dar pielea tlindei e uscată doar din loc în loc
de aceea tot cade corpul de pe corp
şi urcă şi cade şi urcă şi cade şi urcă
şi iată-mă ajuns pe claviculă.
înainte de a-mi da drumul în jos îmi ascund o ţigară după ureche
şi-o aud pe mara scîncind iute prin somn.
noapte de noapte mai mic decît degeţica
încerc să folosesc pentru dragoste acest trup uriaş
şi după ce-mi deschei cămaşa îmi iau avînt
ca un profesionist la bob
dar nu trec nici măcar de mica înălţătură a burţii
cînd ca de obicei tlinda se întinde prin somn
şi se întoarce pe-o parte
şi-atunci buf! ca o muscă fără aripi
cad pe cearceaful bine întins
şi căzătura asta e zdravănă şi pînă dimineaţa
stau aşa întins pe spate lîngă dragostea mea
dînd din mîini şi din picioruşe şi din penis
ca un cărăbuş de casă care
degeaba, degeaba
nu se mai poate ridica.
