Pentru Radu Andriescu
1.
am scăpat în sfîrşit de mai vechiul meu rău
de maşină
de pe bancheta din spate aprob încîntat
înjurăturile prietenilor mei comentariile lor tehnicezoterice
nu voi învăţa să conduc o maşină
(pînă şi-n vise intru-n toţi stîlpi) cum
la vreun instrument nu cred să învăţ vreodat’ a cînta dar
e ceva vreme de cînd am încetat să le mai spun
femeilor tanti şi-n
faţa obosiţilor funcţionari şi a acrelor vînzătoare
rămîn cool
acum
mă ţin tare
(radule adevărul e că am pierdut mai mulţi prieteni decât un
centenar
dar ştii
invers decît pe oglinzile retrovizoare
lucrurile par mai apropiate decît sunt în realitate)
2.
de ce cînd şi eu sunt ozone
friendly şi chiar friendly la o
adica semnez orice numai să fiu
cu băieţii iau poace la bîza
castane dupace peniciline stau
capră şi mă las cocoşat la lapte
gros bucuros fac cheta la flegmă
nu te-au trezit la ploieşti şi nici la întoarcere
n-ai apucat focurile de la rafinării
în prima zi ţi-au ascuns cravata şi centura
ai primit mustrare
în faţa careului
îţi înghiţeai ruşinat mucii şi-ţi cădeau pantalonii
ţi-au plantat un şarpe în geamantan
ţi-au turnat pastă în chiloţi te-au
pictat cu cremă de ghete ţi-au scăpat
un linguroi de sare în ciorbă te-ai scăpat
pe tine şi te-au pîrît ţi-au furat banii
şi te-au lăsat singur în pădure dar
în ultima zi cine a văzut ursul la
gunoaie în timp ce ei lălăiau lîngă focul
de tabără cine s-a ascuns cine l-a privit
minute în şir fascinat şi cuprins de tremendum
trec printre tîrtanii de pe copou ca
tipul de la the verve nepăsător
agăţîndu-i cu umărul (adevărul
radule că aş vrea să mă ia
cu ei la o ciomăgeală la o bă
ută la un tun la un viol în grup) trec
pe lîngă ţaţe şi gardieni publici şi
mă simt stupid whitmanian
în serile de toamnă cînd ard
grămezile de frunze pe copou lucrurile
chiar par mai apropiate cîini înciotaţi de
milenii se desprind uşor unul de altul alunecă
pe role în vale pe lîngă universitate prin
gangul repetenţilor printre mesele
de la boema peste fundaţie înspre gară
