- Noi ne-am mulţumi şi cu simple grădini de zarzavat aici,
spuse Comandantul Bătăliei, dar bine îngrijite şi sigure,
nu măcinate de sânge şi vânt.
Ne vom ridica, aşadar, domnule Paulus Sanctinus, fără zăbavă
împotriva necredincioşilor şi nu ne va fi ruşine chiar dacă
vom fi nevoiţi să cerşim până la urmă toate cele necesare;
căci într-un război trebuie să ai fie oameni de război, fie
cetăţi sau oraşe, fie forturi aprovizionate cu grâu,
vin, untură, lemne, sare şi apă,
cu mori şi râşniţe, cu brutării, cu cărnuri sărate,
cu fier şi oţel;
asta pentru a nu mai vorbi de cărbuni pentru aruncătoare,
de ghiulele, de pulbere de bombarde, de platoşe,
cuirase cu apărătoare de braţe,
de căşti, coifuri, arcuri cu rotiţe, scuturi largi, arbalete,
lănci, suliţe, săbii, bulgări de pietre unse,
pari, ciomege, mangane, testude, berbeci,
puţuri şi turnuri mobile, meşteri iscusiţi, săteni cu securi,
topoare de oţel, pari ghintuiţi cu piroane de fier,
bivoli, câini, pisici, rachiu şi ulei din belşug.
Ci înainte de toate, trebuie să ai tezaurele pline.
Şi pedestraşi, şi călăreţi obişnuiţi cu războiul.
Sunt plăcute (de ce n-aş recunoaşte!?) şi grădinile numite
viridaria, şi grădinile cu topiarii; ar fi buni poate
şi pinii de Alep, poate chiar şi labirinturile şi păunii,
aduşi de către cavalerii noştri în urma campaniilor orientale;
menajeriile cu lei însă, cu maimuţe şi struţi mă dezgustă profund;
ba mai mult, mă fac să cad pe gânduri, să devin oarecum melancolic
(or asta nu cade bine deloc; căci ce-ar fi ca însuşi Comandantul
să fie copleşit de tot felul de nimicuri sentimentale
în faţa volierelor cu turturele şi papagali?
Şi dacă-i apare o lacrimă de înduioşare în colţul ochiului?
Să şi-o şteargă cu tocul spadei? Sau mai rău, s-o lase
să se veştejească de la sine, în văzul vajnicilor săi supuşi?!)
Pentru a reveni, eu m-aş mulţumi şi cu o modestă grădină de legume,
iar vinul clocit şi fiert spre a fi deşertat de pe metereze
în creştetul, în orbitele duşmanului, ehei! acel vin poate fi folosit
şi în alte scopuri!
Dar, din toate câte ţi le-am spus acum, doar unele ţi le poţi nota
şi transcrie liber în Tractatus!
Aşa, în treacăt, nici pentru a rămâne, nici pentru
a se spulbera de tot.
Şi dacă deja vorbim de grădini, află că m-au înştiinţat,
printr-o misivă de la Curte, că mai lunile trecute,
undeva prin Ţara Soarelui-Răsare, grădinari pricepuţi
au amenajat la Palat un Pavilion de Argint pentru suveran,
destinat meditaţiei şi ceremoniei ceaiului, cât şi unul,
cu mult mai mic, din care poţi urmări
înflorirea prunilor în februarie, de pildă,
a cireşului, în aprilie,
a nuferilor, în iulie,
a cameliilor, în dricul iernii noastre de-acum.
Acestea însă, uită-le îndată, nefiind decât o vorbă învolburată,
o bătaie de aripi firave, şi-atât.
- Adevărat, de trei ori adevărat! răspunse Paulus Sanctinus,
căci aşa cum bine aţi spus, Alteţă, Comandantul Bătăliilor
trebuie să fie în primul rând înţelept, prevăzător şi vigilent,
oştean al lui Cristos, crud în luptă şi tainic.
Iar în rozarii nu creşte nici bobul, nici varza, meiul,
ceapa sau lintea,
şi nici măcar fasolea, secara, nimic!
